Gasirea recunostintei in singuratatea mea - I

16 sept. Gasirea recunostintei in singuratatea mea – I

Am pastrat aceasta postare de blog in dosarul de schita de luni de zile. Mi s-a parut prea vulnerabil si mi-a fost un pic frica – inca sunt, cu toata sinceritatea – sa dau publicitate si sa o impartasesc cu internetul. Dar este intotdeauna reconfortant sa citesti acest tip de postari cu ganduri + experiente de la alte colege doamne singure si prin faptul ca suntem vulnerabili + impartasim putem conecta cu altii, asa ca iata-ma.

Am atins acest lucru intr-o postare anterioara pe blog, dar cand eram adolescent si ma imaginam la jumatatea anilor douazeci, am crezut ca viata mea va fi mult diferita decat este acum. Exista o multime de domenii in viata mea in care simt ca nu am realizat ceea ce cred ca ar fi trebuit sa realizez pana acum.

Eul meu de 15 ani a pictat un tablou cu toate asteptarile ei si a crezut ca a fi la jumatatea anilor douazeci inseamna, printre altele, a fi intr-o relatie. Poate chiar casatorit si cu un copil, pentru ca atunci cand ai 15 ani, 26 de ani se simte atat de departe si crezi ca vei cuie la maturitate si vei afla totul. Dar sunt inca singur.

Niciun comentariu

Sorry, the comment form is closed at this time.