23 Mai Saracul Billy – partea a doua

Joi: Nu stiu cati dintre voi au stat prin Regie, asa ca sunt dator cu vreo doua explicatii:

Pana anul trecut, paturile erau niste cadre de fier populate cu arcuri si arcurile lipseau.

Ca deh, cand tii aceleasi paturi de 30 de ani incoace, cam greu sa reziste. Eu inteleg ca e un sentiment aparte sa dai la buci pe aceleasi pat pe care a facut performanta si taica-tu, dar totusi

Inca o data, Billy a calcat in noroc pana la cot si s-a ales cu un pat excelent, pacat ca lipsea si cea mai vaga urma de arc. De unde, de neunde, a facut rost de-o usa, a trantit-o pe cadru, salteaua peste si da-i somn! Trebuie sa recunosc, un pat tare ca ala era brici, dormeai lemn si te trezeai odihnit.

Mi-era deja mila de bietul Bill: oparit si taiat in doar doua zile, de parca nu era de-ajuns starea naturala de somalez falit. (Poate am uitat sa precizez, dar pe langa inaltimea napoleoniana avea si un fizic pe masura, chestie care ne-a convins sa-l aruncam in sus la vreo doua concerte. Nu va speriati, nu l-am scapat jos decat o data. A doua oara a ramas agatat in copac. Dar sa revin.)

Era Billy al nostru in camera, necajit ca vai de el. Ba, io ma culc, ca si-asa n-am ce face! Si se aseaza Billy pe patsi se rupe usa de pe pat in douasi cade Billy sub patsi-si sparge capul de rama de fiersi noi radem ca niste neamuri proaste ce suntem, ca era sa-l scapam cand l-am tras de sub pat

Si asa mai departeCum naiba s-o fi rupt usa aia mi-e greu sa-mi imaginez. Am trecut-o toti la cel mai destept cedeaza si am plecat la vanatoare de usi, ca nu-l puteam lasa sa doarma pe jos. Pana la urma s-a ales cu o usa de la toalete, ca poate i se mai schimba si lui norocul asa.

De schimbat s-a schimbat, dar nu cum speram noi

Niciun comentariu

Adauga un comentariu